Lasă visul să îți fie călăuză !

Hey hey hey !

Ce mai faci, om frumos ?

•Eu sunt aici, acum, doar pentru mine. Nimic nu mai este ce părea și nimic nu o să mai fie la fel.

E zi de termen, acest articol a avut vreo două variante, iar în final am zis că nu vreau să scriu la această probă.

•Un clip de pe internet în care am auzit clar fraza că ce trăim acum e doar începutul, ma făcut să mă uit ca într-un dicționar de construcții și mă știți de acum, că eu sunt cu muzica, filmul și cartea.

•În perioada asta avem urgent nevoie de un plan de acțiune mai bine pus la punct decât pentru o casă activă.

Te rog nu mă întreba ce înseamnă! Scriu acest articol mai mult pentru că îmi permite să scriu mult și are ca temă:

VISUL

Să scriu acum despre vise e ca și cum ai întreba o mamă căreia ia murit copilul la naștere dacă mai vrea să facă unul.

E … ca în tarot, căderea turnului. Jap ! A căzut !

Deci, acest articol este mai mult ca să pun mintea la treabă să arunce frica într-un colț.

Și să fiu sinceră mă încearcă și pe mine acel sentiment că s-a dus tot ce speram la început de an și caut să mă motivez eu pe mine în acest moment în care frica se ia la bătaie cu …iubirea.

Știi tu!

Pentru cei dragi vei afișa un zâmbet ca să le fie lor bine. Dar când te retragi în camera ta și vezi acel nenorocit de tablou cu planuri pentru anul 2020 zis și „dreamboard” pe care ai înfipt poze cu locurile pe care vrei să le vezi…

Cu facultatea pe care vrei să o urmezi sau cu biletul de la festival cumpărat anul trecut …

Te ia dom’le !

Și te ia bine de tot !

Te ia coana depresie !

Statul în casă ca statul în casă dar cum rămâne cu visul ? Sau visele, că dacă ești visător ca mine, ai minim 40 de vise.

Le dai frumos jos, iei acel tablou și în loc de 2020 pune azi.

Ce fac azi ?

Asta e singura soluție pe care o am pentru oricare vis. Pentru că orice vis nu vine singur, vine din mai multe pasiuni ce au crescut în timp.

Îi dăm un nume, în cazul meu poartă numele acestui blog. Un nume ce ma dus acum scurt timp la un slogan:

Visează Iubește fii Bun!

Dream Love be Kind

DLK :).

Acum 10 ani de mă întrebai ce vreau să fiu când o să fiu mare, îți răspundeam că vreau să fiu scriitoare.

Dar peste 5 ani dacă mă întrebai răspundeam DJ .

Acum 6 luni îți spuneam: nimic.

Ce s-a întâmplat acum 6 luni ?

Am șters acest blog!

Ceea mai impulsivă și înspăimântătoare decizie pe care am ales în viața mea. După atâția ani de muncă mi-am făcut asta.

Nu face asta !!!!

Zicea o voce în capul meu. Dar cine să audă ?

Noroc de un șut în fund care ma trezit la realitatea că visul era tot ce am. Acest blog e tot ce am mai palpabil din tot ce și-a dorit copilul ăla care am fost cândva.

Așa că știu prin ce trecem acum dar de data asta am visul. Am acest blog.

Și cerul albastru care șoptește: o să fie bine.

O să fie bine !

Îți promit ! Schimbarea face parte din viață.

Orice ai face ia și visul cu tine, în inima ta vei găsi mereu cheia fericirii.

Cum ar spune Paul Martinelli:

„Permite visului să te călăuzească”.

Da este greu!

Dar nu e imposibil, chiar și în aceste împrejurări în care cei calmi se luptă să zâmbească și pentru cei pe care ia învins deja disperarea și frica.

Important e să fim cât mai mulți calmi.

Știu că mă repet!

Nu am avut vreodată o structură anume.

Efectiv scriu ce îmi trece prin gând, fără filtru.

Ce ? Berea neagră e aleasă de cunoscători ;).

Liste liste liste!

Mi-am luat agendele și am rupt zeci de planuri în ultimii ani.

Am experiență în a o lua de la capăt cu ce resurse am: nimic.

Dar știai , tu , om frumos că din nimic poți face enorm ?

Ce era mersul la teatru mai ieri ? Eee, un nimic!

Zic din luna noiembrie a anului trecut că am să merg la un spectacol de balet. Dar…”nu am timp”!

Dar eu una am plâns duminică văzând că acel teatru a făcut live pe Facebook premiera cu sala goală.

Am plâns și când un lanț de cinematografe din țară a anunțat și el închiderea cu un „va urma”.

Dar să recunoaștem că e un sentiment tare ciudat să vezi cum rând pe rând vloggeri pe care îi urmăreai fac content special ca să ne înveselească.

Că un teatru de copii face live zi de zi. Sau că artiști fac sesiuni live ori se implică în campanii.

Încet încet apar soluții!

Important e să nu lăsăm frica să ne doboare.

Ieri visul meu era doar un blues dansat cu mama în timp ce bătrânul dublu casetofon Osaka huruia de zor o casetă neagră.

A prins ușor contur când la grădiniță pictam scena de la un concert pe care îl văzusem cu ai mei.

A prins aripi văzând filme western cu tata și serialul Dr. Quinn cu întreaga familie.

Una din bunici mă întreba mereu cine cântă la radio la fel și unchiul.

Moartea lui Michael Jackson a fost desigur scânteia care a aprins o sete legată de artiști.

Iar cartea cu „Winnetou” de Karl May pot spune că ea a dat puțină culoare.

Dar nimic nu ma făcut să mă trezesc la realitate și că pasiunile mele nu formează doar un vis ci o misiune, ca dezamăgirea.

Când simți că pierzi tot, visul e cel care îți râde: ba nu ! Mă ai pe mine !

Ferice de noi ce visăm!

Când ai încetat să visezi ai început să supravețuiești de pe o zi pe alta și să aștepți trist.

Eu toate astea le-am învățat acum 6 luni când printr-o minune zis șut în fund de la Univers am cerut celor de la WordPress să îmi dea micul meu colț de rai, visul, înapoi.

Și chiar îți recomand:

scrie, scrie și iar scrie.

Perioada asta citește și scrie cât poți tu de mult.

Creativitatea e ceea mai bună armă împotriva oricărei frici alături de multă meditație și râs.

Cu mult timp în urmă înainte de această criză, am avut o decepție în dragoste, am avut ca orice om o stare nu prea bună și vreme de câteva ore am plâns ore în șir.

Un nod în gât ma făcut să mă opresc. Iar acel nod a stat acolo până mi-am pus un clip amuzant.

Deci ! Râzi !

Lasă visul să te călăuzească !

El are diverse forme.

Uneori trebuie să renunțăm la ceva pentru a primi ceva mai bun.

Asta e tot ce am simțit să scriu azi 🙂 .

Azi e tot ce ai !

Și visul 🙂 !

Acest articol este scris pentru mine, cititori încă visători și concursul Spring Superblog 2020.

Eu sunt Elena!

Îți mulțumesc!